Curs #3_Legislatia Mediului (Mijloace de Reglementare_raspundere Juridica)

II. Mijloacele imperative şi permisive de reglementare a protecţiei mediului  Fac parte din instrumentele directe pentru protecţia mediului care reprezintă un ansamblu de măsuri instituţionale cu impact direct asupra activităţii manageriale din domeniile tehnico-productiv şi socio-economic, având drept scop încadrarea acestora în restricţiile de mediu.

 (1) Mijloacele imperative - nu fac obiectul unei negocieri, fiind rezultatul evaluării şi prognozării unei serii de factori precum:

• capacitatea de autoepurare şi nivelul de degradare a sistemelor naturale (apă, aer, sol şi subsol etc.); • performanţa sistemului tehnico-productiv şi social-economic; • posibilităţile de asigurare a resurselor materiale şi umane necesare aplicării politicii imperative. (1)

 Aceste mijloace au un grad mare de generalitate, consfiinţind, în forme concrete, obiectivele strategiei şi politicii de mediu în general.  Mijloacele imperative sunt reprezentate de normele sau standardele pentru protecţia mediului, prin care se poate exercita controlul direct asupra performanţei de mediu a diverselor activităţi socio-economice, dar şi indirect, pe baza corelaţiei dintre acestea şi calitatea mediului, a componentelor de mediu.  Se disting următoarele tipuri de standarde (norme) pentru protecţia mediului: • (a) standarde de mediu; • (b) standarde de emisie; • (c) standarde de proiectare; • (d) standarde de produs.

(2)

(a) Standardele de mediu - exprimă nivelurile maxime

admisibile ale concentraţiei de poluanţi în mediu (apă, aer, sol etc.). Sunt stabilite nivelurile critice sau/și nivelurile de prag ale indicatorilor calitativi ai mediului înconjurător. - La baza elaborării standardelor (normelor) de mediu stă relaţia „concentraţie–efect” sau „concentraţie–răspuns”, a cărei evaluare se realizează pe factori sau grupe de factori poluanţi. Sfera efectelor vizează impactul asupra stării de sănătate şi capacitatea de autoepurare a ecosistemelor naturale. - Standardele de mediu pot fi diferenţiate în funcţie de ecobilanţurile zonelor, ceea ce măreşte rolul în protejarea ecosistemelor comparativ cu măsurile de exercitare a controlului asupra volumului emisiilor. Ele facilitează stabilirea priorităţilor privind asigurarea calităţii factorilor/componentelor de mediu şi identifică limitele de aplicare a acestora. (3)

.

(b) Standardele de emisie - măsoară nivelul admisibil al poluării la capătul fluxului tehnologic, exprimându-se în legătură cu categoriile de poluanţi care pot fi evacuați/deversaţi în mediu de către o anumită sursă.  Ele sunt mai operaţionale decat standardele de mediu (precizează locul şi condiţiile de măsurare a deversării de poluanţi în mediu).  Standardele de mediu şi de emisie fac parte din categoria standardelor de performanţă deoarece estimează nivelul poluant al fondului şi stocului de capital tehnic activ ce rezultă în urma utilizării şi, în mai mică măsură, modul de proiectare al echipamentelor de prevenire şi reducere a poluării provocată de acestea.  Standardele de performanţă permit identificarea celor mai bune soluţii tehnice şi manageriale de control asupra poluării în vederea încadrării în limitele adoptate.  Dificultăţile de promovare a standardelor de performanţă există în plan tehnic, cât şi economic (costuri mari de operaţionalizare) (4)

(c) Standardele de proiectare - specifică tehnicile echipamentele prin care se realizează controlul asupra poluării:

şi

• tipul de desprăfuitor pentru gaze; • înălţimea coşului de dispersie etc.  Recurgerea la astfel de standarde se justifică mai ales atunci când nu există suficiente posibilităţi de evidenţiere a gradului de respectare privind normele de protecţie a mediului.  Avantajele utilizării acestor standarde de proiectare: favorizează prognozarea evoluţiei calităţii mediului şi deci a măsurilor ce se impun pentru conservarea funcţionalităţii sistemelor naturale; sunt uşor de gestionat, de aplicat şi controlat.  Principalele dezavantaje ale acestor standarde: (i) caracterul rigid al impunerii, poluatorii fiind obligaţi să utilizeze o anumită tehnologie de depoluare, indiferent de strategia de mediu adoptată de aceştia; (ii) lipsa incitaţiei (preocupare) spre găsirea altor soluţii adecvate, doar aplicarea tehnologiei de depoluare indicată. (5)

(d) Standardele de produs - precizează anumiţi

parametrii ai unor produse a căror utilizare poate genera impact negativ asupra mediului: • conţinutul de sulf al combustibililor; • conţinutul de fosfor în detergenţi; • caracteristici şi mărimea ambalajelor etc.

III. Mijloacele permisive - definesc, respectând legislaţia

din domeniu, condiţiile de realizare şi/sau exploatare a obiectivelor de investiţii, stabilite printr-un proces de negociere dintre titularul de investiţie şi structurile locale şi/sau naţionale cu atribuţii exprese în aplicarea politicii de mediu. (6)

 Mijloace permisive se referă la:    

certificatul de mediu (optional), acordul de mediu, autorizaţia de mediu, autorizaţia integrată de mediu.

(a) - (b) Certificatul / Acordul de mediu - un act tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de realizare a unui proiect, din punct de vedere al protecţiei mediului (sol, apă, păduri, zone umede, aşezări umane etc.). El reprezintă decizia autorităţii competente pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul din punct de vedere al protecţiei mediului. Acordul de mediu se va emite în situaţiile în care sunt rezolvate corespunzător şi în mod unitar toate problemele legate de componentele de mediu. (7)

 Documentaţia pentru obţinerea acordului de mediu va conţine, după caz: (i) extras din documentaţia tehnică de investiţii (lucrări, construcţii, instalaţii şi dispozitive prevăzute pentru protecţia factorilor de mediu), (ii) studiu de impact pentru sursele potenţiale de poluare întocmit de institute de specialitate, avize (Direcţia Apelor, Institutul de Cercetare şi Ingineria Mediului, Centrul Sanitar Antiepidemic, Oficiul Local de Pedologie-Agronomie, Institutul Silvic Judeţean, Departamentul Geologiei, Comisia Monumentelor Naturii) şi (iii) diferite accepte (al deţinătorilor de teren, terţilor pentru diverse cooperări, fundamentarea standardelor de protecţie a mediului, căi de creştere a eficienţei măsurilor administrative pentru protecţia mediului, avantajele şi limitele instrumentelor directe pentru protecţia mediului). (8)

 Prin acord pot fi prevăzute lucrări suplimentare faţă de cele cuprinse în proiectul supus avizării, cu scopul asigurării compatibilităţii obiectivului şi parametrii funcţionali ai zonei. (c) Autorizaţia de mediu - actul legal, tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în funcţiune. Autorizaţia de mediu este obligatorie şi precede autorizaţiile de funcţionare. Operaţionalitatea acestui instrument este de competenţa Agenţiilor pentru protecţia mediului de la nivelul fiecărui judeţ. (9)

 Documentaţia care va sta la baza eliberării autorizaţiei de mediu va cuprinde: (i) fişa de prezentare şi declaraţie (date generale pentru toate activităţile şi date specifice pe activitate), (ii) sistemele de control a poluanţilor şi calităţii factorilor de mediu (conţinut, infrastructură, grafice), (iii) piese desenate (plan de încadrare în zonă, flux tehnologic, flux tehnologic de depoluare şi instalaţii de dispersie etc.) şi (iv) alte documente (buletine de analiză).  Autorizaţia de mediu - ca document final, trebuie să ofere datele necesare identificării beneficiarului, precum şi a activităţilor ce urmează a fi desfăşurate şi condiţiile de funcţionare. (d) Autorizaţie integrată de mediu – actul tehnico-juridic emis de autorităţile competente, pentru prevenirea şi controlul integrat al poluării. Se acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii care garantează că instalaţia corespunde cerinţelor legale de mediu (una sau mai multe instalaţii/ părţi de instalaţie de pe acelaşi amplasament/titular de activitate.(10)

IV. Răspunderea juridică în protecţia mediului  Noţiunea de răspundere juridică sugerează ideea de sancţiune sau reparaţie. Ea dă expresie unui raport social sancţionat din punct de vedere juridic, în baza căruia o persoană se află într-o relaţie de obligaţie faţă de o altă persoană căreia îi datorează satisfacţie sau repararea unui prejudiciu care i l-a cauzat.

 Înţelegerea

necesităţii protecţiei mediului, responsabilitatea socială a fiecărui cetăţean pentru protecţia şi dezvoltarea durabilă a mediului înconjurător constituie una dintre problemele fundamentale ale formării conştiinţei de mediu, care poate fi una din căile de realizare a unei cointeresări în protecţia mediului. (11)

 Folosirea constrângerii juridice împotriva autorilor oricăror acte de încălcare a obligaţiilor sau interdicţiilor legale stabilite în domeniul protecţiei mediului reprezintă o pârghie importantă în promovarea responsabilităţii sociale. Este necesar ca prin folosirea mai competentă a acestui mijloc de constrângere să se exercite o influenţă mai eficientă asupra creării unei opinii de masă de intoleranţă faţă de orice încălcare a reglementărilor de mediu.  Prin sancţionarea juridică a faptelor anti-mediu, pe lângă scopul firesc, se urmăreşte educarea celui sancţionat şi a celorlalţi cetăţeni pentru formarea acelei conştiinţe de mediu, fără de care nu se pot realiza sarcinile complexe ale prevenirii poluării, depoluării şi îmbunătăţirii condiţiilor de mediu.  Poluarea mediului este o faptă ilicită. Fapta ilicită trebuie sancţionată în condiţiile stabilite de reglementările de protecţie a mediului. (12)

 În O.U.G. nr. 195/2005 sunt stabilite trei forme ale răspunderii juridice în următoarea formulă: „încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea convenţională, penală sau civilă, după caz”.  (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contraventionala, încălcarea următoarelor prevederi legale (2 ex.): • obligaţia persoanelor juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale; • obligaţia efectuării bilanţului de mediu, în procedura de obţinere a autorizaţiei de mediu şi, respectiv, a efectuării raportului de amplasament în procedura de obţinere a autorizaţiei integrate de mediu, conform deciziei autorităţii competente pentru protecţia mediului; etc... (13)

(2) Constituie infracţiuni următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa sau sănătatea umană, animală sau vegetală: a) infracţiuni pedepsite cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă penală: • arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice; • poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu; etc. b) infracţiuni pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală: • poluarea prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase; • nerespectarea restricţiilor sau interdicţiilor stabilite pentru protecţia apei şi a atmosferei, prevăzute de actele normative în vigoare; etc. (14)

c) infracţiuni pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani: • nerespectarea interdicţiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protecţie a plantelor sau îngrăşăminte chimice; • provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminării mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminării mediului, aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear; etc. d) infracţiuni pedepsite cu închisoarea de la 2 la 7 ani: • continuarea activităţii după dispunerea încetării acesteia; • neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri; etc. (15)

(A) Răspunderea contravenţională – componentă a răspunderii juridice, constă în sancţionarea persoanei vinovate de săvîrşirea de contravenţii. Contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie şi prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea şi ea este prevăzută şi sancţionată ca atare prin acte normative. Contravenţia poate fi săvârşită: • cu intenţie, dacă făptuitorul prevede urmările faptelor sale şi urmăreşte producerea lor (intenţie directă) sau prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu urmăreşte să se producă, acceptă posibilitatea producerii ei (intenţie indirectă); • din culpă – înfăptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce ori nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă; • fără culpă, când nu se poate vorbi nici de intenţie şi nici de culpă, fapta fiind rezultatul riscului pe care şi l-a asumat persoana în cadrul activităţii economico-sociale. (16)

 Sancţiunile pentru contravenţiile de mediu sunt revăzute întotdeauna de normele de reglementare juridică a mediului. O.U.G. nr. 195/2005 prevede ca sancţiune contravenţională principală amenda. Aceasta este cea mai frecvent utilizată sancţiune, pentru încălcarea normelor legislative de mediu şi constă într-o sumă de bani pe care contravenientul trebuie să o plătească.  Legea stabileşte o limită minimă şi una maximă a amenzilor contravenţionale. Cuantumul concret al acestor amenzi se hotărăşte de către cel îndreptăţit să aplice legea, în funcţie de gradul de pericol social al contravenţiei, de împrejurările în care a fost săvârşită contravenţia, de urmările ei, de persoana contravenientului.  Amenda contravenţională se stabileşte diferenţiat în funcţie de faptul că persoana contravenientului este o persoană fizică sau juridică. Spre exemplu, cu amendă de la 10.000 lei (RON) până la 80.000 lei (RON) contravenţiile enumerate mai sus sau în O.U.G. nr.195/2005. (17)

(B) Răspunderea penală îşi are locul în cadrul reglementărilor juridice de protecţia mediului datorită faptului că legislaţia de mediu, în ansamblul său, apără ordinea de drept, dar stabileşte sancţiuni pentru orice tip de infractiuni impotriva mediu şi pentru „atingerea valorilor sociale” care sunt ocrotite prin normele de reglementare juridică a mediului.  Pentru încălcarea normelor de reglementare juridică a protecţiei mediului se poate răspunde penal sub două forme: • pentru săvârşirea anumitor fapte expres prevăzute de lege prin care se poluează mediul natural sau artificial sau pun în pericol viaţa sau sănătatea umană, animală şi vegetală; • pentru fapte care, deşi nu au ca efect direct poluarea mediului, încalcă totuşi anumite norme imperative din reglementările juridice de mediu. (18)

 În normele de reglementare juridică a mediului, sunt prevăzute următoarele tipuri de pedepse penale: închisoarea, amenda penală, interzicerea unor drepturi. (i) Închisoarea este în funcţie de gravitatea faptei (de la 3 luni la 7 ani), iar dacă s-a produs moartea unuia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale, închisoarea poate fi de la 7 ani până la 20 de ani. (ii) Amenda penală aplicabilă în cazul săvârşirii unei infracţiuni este stabilită prin O.U.G. nr. 195/2005, cuantumul amenzilor reactualizându-se anual prin Hotărâre de Guvern (50.000 - 90.000 RON lei sau mai mult funcţie de gravitatea infracţiunii). (iii) Interzicerea unor drepturi poate fi aplicată dacă anumite fapte prevăzute expres de legea generală au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane ori au cauzat o pagubă materială importantă. (19)

(C) Răspunderea civilă este dominată de ideea fundamentală a reparării unui prejudiciu produs prin fapta ilicită a unei persoane asupra mediului înconjurător.  O.U.G. nr.195/2005 consacră principiul potrivit căruia „poluatorul plăteşte”; răspunderea pentru pagube fiind obiectivă. Antrenarea acestei răspunderi este condiţionată de întrunirea cumulativă a câtorva condiţii: (i) să existe o faptă ilicită; (ii) să existe un prejudiciu; (iii) să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.  În protecţia juridică a mediului, fapta ilicită rezultă fie din neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege, fie din săvârşirea unor acte care contravin dispoziţiilor legale privind protecţia mediului.  Sancţionarea prejudiciilor sunt cuantificate în amenzi civile şi prestarea de „aşa numite munci în folosul societăţii” cum ar fi de exemplu: participarea individuală sau colectivă la acţiuni de colectare a deşeurilor solide municipale, de cultivare pomi, refacere a zonelor contaminate etc. (20)