Tema 1_Prezentarea unei metode de predare învățare înteractive_Stoian Elena Roxana

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL AFACERILOR SPECIALZARE: CALITATEA PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR INDUSTRIALE

Didactica domeniului și dezvoltări în didactica specializării

Profesor coordonator,

Întocmit de,

Prof. Dr. CHICIOREANU TEODORA

Ing. STOIAN ELENA-ROXANA GRUPA: CPS

București 2021

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL AFACERILOR SPECIALZARE: CALITATEA PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR INDUSTRIALE

Metode interactive în activitatea didactică Copacul ideilor

Profesor coordonator,

Întocmit de,

Prof. Dr. CHICIOREANU TEODORA

Ing. STOIAN ELENA-ROXANA GRUPA: CPS

București 2021

CUPRINS INTRODUCERE

1

1.

Metode interactive în activitatea didactică

2

2.

Metoda ”Copacul ideilor”

3

CONCLUZII

5

BIBLIOGRAFIE

6

ANEXE

7

INTRODUCERE Unul din cele mai importante aspect ale instruirii active îl constituie transformarea elevilor/studenților în coparticipanți la proprie lor educare și instruire. Prin această coparticipare se realizează satisfacerea principalelor cerințe psihopedagogice (Dascălu et. Voinescu, 2006): -

Pregătirea psihologică pentru învățare,

-

Asigurarea unui limbaj comun profesor-elev,

-

Prevenirea și chiar reducerea influențelor negative ale diferitelor surse de perturbare. Pentru atingerea finalităţilor procesului educaţional, utilizarea corectă și eficientă a

metodele didactice reprezintă o importantă sarcină a cadrului didactic. Prin intermediul implementării acestor metode este stimulată învăţarea şi dezvoltarea personală, favorizând schimbul de idei, de experienţe şi cunoştinţe, asigură o participare activă, promovează interacţiunea, conducând la o învăţare activă cu rezultate evidente. Contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, are un caracter activ-participativ, o reală valoare activformativă asupra personalităţii elevilor. Pentru o utilizare eficientă a acestor metode, în practica didactică, este necesară cunoaşterea teoretică, o minimă experienţă în utilizarea acestor metode şi integrarea corespunzătoare în proiectul didactic, în interrelaţie cu metodele tradiţionale. Acest mod de predare transformă elevul într-un participant activ în procesul învăţării, pregătit să-şi însuşească cunăştinţele prin efort propriu, o angajare optimă a gândirii, mobilizândul în raport cu sarcinile de învăţare date. Se identifică cu situaţia de învăţare în care este antrenat, fiind parte activă a propriei transformări şi formări generată de cunoaştere. Practica didactică bazată pe metode interactive presupune: Interacţiuni verbale şi socio-afective nemijlocite între elevi, graţie cărora se dezvoltă competenţe intelectuale şi sociale; Atitudine deschisă, activă bazată pe iniţiativă personală; Învăţare în colaborare cu ceilalţi colegi; Angajarea intensivă a elevilor în realizarea sarcinilor; Responsabilitate colectivă şi individuală; Valorizarea schimburilor intelectuale şi verbale, mizând pe o logică a învăţăturii care ţine cont de opiniile elevilor.

1

1. Metode interactive în activitatea didactică Demersurile didactice de acest tip conduc spre un progres cognitiv centrat pe descoperirea celuilalt, a unei participări active, la reflecţie comună în cadrul comunităţii educaţionale din care face parte. De aceea învăţătorul şi elevii sunt responsabili de rezultatele muncii în comun. Cele mai folosite strategii didactice interactive utilizate la clasă sunt prezentate în tabelul 1. Tabelul 1. Metode de predare – învățare interactive

Strategie

Elemente caracteristice Reprezintă formularea unui număr cât mai mare de idei – oricât de fanteziste ar

Braistorming-ul

putea părea acestea – ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitate. Este o formă de organizare şi sintetizare a conţinutului informaţional al unui

Harta povestirii

text. O altă „Hartă a povestirii” poate compara din anumite perspective două sau mai multe povestiri şi se poate realiza sub forma unui tabel Este o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi, la

Copacul ideilor

baza paginii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică asemeni crengilor unui copac toate cunoştinţele evocate despre o anumită temă. Este o strategie modernă care are la bază împletirea activităţii individuale cu cea

Diamantul

de cooperare în grup. Este o metodă care stimuleză interacţiunea între elevi, dezvoltă abilităţile de comunicare şi gândirea critică a acestora. Se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor învăţate anterior,

Ciorchinele

sau în etapa de evocare, elevii fiind puşi în situaţia de a stabilii conexiuni între elementele studiate, de a se implica activ în procesul de gândire. Realizarea ciorchinelui presupune comparaţii, raţionamente, clasificări, ierarhizări

Metoda cadranelor

Este metoda prin care se rezumă sau se sintetizează conţinutul unei lecţii. Urmăreşte implicarea elevilor în realizarea unei înţelegeri cât mai adecvate a unui conţinut informaţional. Scopul este de a obţine cât mai multe conexiuni între concepte. Se scrie

Explozia stelară

problema a cărei soluţie trebuie descoperită, apoi se formulează cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Întrebările trebuie să înceapă cu “de ce?”, “cum?”, “când?”, “cine?”, “unde?”

Diagrama VennEuler

Presupune compararea de către elevi a două elemente: idei concepte, evenimente, obiecte. Sunt evidenţiate atât elementele comune, cât şi cele care le diferenţiază. Se reprezintă sub forma a douş cercuri care se intersectează

Sursa: Mândru.I et.al.,, 2010

2

Specific metodelor interactive este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Metodele interactive:  Creează deprinderi;  Facilitează învăţarea într-un ritm propriu;  Stimulează cooperarea, nu competiţia;  Sunt atractive;  Pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de învăţare. Un învăţător care foloseşte astfel de metode ar trebui să fie (Cherghit, 2002):  Un sfătuitor – care îşi ajută elevii în rezolvarea problemelor, îi motivează să îşi prezinte propriul punct de vedere;  Un animator – care iniţiază metodele şi le explică elevilor, pregăteşte materialele didactice şi prezintă scopurile învăţării;  Un observator şi un ascultător – care observă elevii în timpul activităţii şi îi poate aprecia corect;  Un participant la învăţare – care nu are impresia că este perfect şi învaţă pe tot parcursul vieţii;  Un partener – care poate modifica „scenariul” lecţiei, dacă clasa cere acest lucru.

2. Metoda ”Copacul ideilor” Tehnica numită „Copacul ideilor” presupune muncă în grup, dar poate fi completat individual sau frontal. Este un organizator grafic, în care cuvântul cheie este scris în dreptunghi, la baza paginii. De la acest dreptunghi se ramifică asemenea crengilor unui copac toate cuvintele evocate. Foaia pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul al grupului şi fiecare elev are posibilitatea să citească ce au scris colegii săi. Această formă de activitate în grup este avantajoasă, deoarece le propune elevilor o nouă formă de organizare şi sistematizare a cunoştinţelor prin: Dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare; Dezvoltarea gândirii critice; Transformă elevul din obiect în subiect al învăţării; Angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere; Asigură elevului condiţiile optime de a se afirma individual şi în echipă. 3

În cadrul orelor de curs, Copacul ideilor poate fi folosit în cadrul tuturor ciclurilor educaționale după cum urmează: -

Predare – învățare – pentru elevii preșcolari această metodă este excelentă pentru învățarea lunilor, anotimpurilor, dar și a elementelor caracteristice fiecărui anotimp în parte. Pentru aceasta putem utiliza „Copacul Anotimpurilor„ (a se vedea Anexa 2).

-

Fixarea noțiunilor – în acest sens se propune utilizarea unul astfel de copac, „Copacul ortogramelor„ (a se vedea Anexa1), în cadrul orelor de Limba și literatura română (ciclul primar). Prin intermediul acestei metode elevii vor putea înțelege și recunoaște într-un mod activ și plăcut diferența de utilizare a ortogramelor.

-

Evaluarea cunoștințelor – prin intermediul acestei metode se pot verifica la sfârșitul orei cunoștințele acumulate pe parcursul acesteia. Profesorul împarte, individual sau pe echipe, astfel de fișe. Pe trunchi se va afla noțiunea/cuvântul cheie, iar pe ramuri vor exista spații goale ce urmează a fi completate pe baza recomandărilor profesorului.

-

Autocunoaștere sau dezvoltare personală – în cadrul orelor de dirigenție/psihologie acest copac poate fi asemănător cu cel din Anexa 3, ajutându-i să se descopere și să exploreze noi plăceri sau Hobby-uri. Foaia pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul al grupului şi fiecare elev

are posibilitatea să citească ce au scris colegii săi. Această formă de activitate în grup este avantajoasă deoarece le propune elevilor o nouă formă de organizare şi sistematizare a cunoştinţelor

4

CONCLUZII În condiţiile unui învăţământ modern, în care demersul didactic trebuie să formeze o flexibilitate a competenţelor elevilor, folosirea metodelor interactive pentru dezvoltarea gândirii critice devine o necesitate. Specific metodelor interactive este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Metodele interactive: creează deprinderi; facilitează învăţarea într-un ritm propriu; stimulează cooperarea, nu competiţia; sunt atractive; pot fi abordate din punct de vedere al diferitelor stiluri de învăţare. Metodele interactive de grup promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Utilizarea metodelor interactive de predare învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv educativ.

5

BIBLIOGRAFIE Mândru E., Borbeli L., Filip D., Gall M., Niculae A., Nemţoc M., Todoruţ D., Topoliceanu F. (2010), Strategii didactice interactive, ed. Didactica Publishing House, Bucureşti, Cerghit, I. (2002), Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Aramis, București Dascălu, R., Voinescu, V. (2006), Didactica specialităţii Educaţie şi cultură civică, Arves, Craiova

6

ANEXE ANEXA 1

S-a plimbat

strigat L-a văzut

S-au dus

S-a ridicat

L-a

S-au văzut

Dulciuri sau fructe

Geanta sa Mingea sa

Ori

A ei Pron+vb

Pron+vb

S-a

S-au

La școală

Pron pers+vb Cuvânt de legătură

A lui

L-a Sa

Cuvânt de legătură

Sau La

Ortograme 7

ANEXA 2

Galben

Cărămiziu

Albastru

Alb Începe

Verde

școala

Vacanța

Zăpadă

mare Octombrie

Mărțișor Iulie Iunie

Aprilie Martie

Colinde Septembrie August

Ianuarie

Noiembrie Decembrie

Februarie

Mai

ANOTIMPURILE 8

ANEXA 3

Sentimente

Investigare Flexibilitate Atitudini

Gândire

Gândire

Logică

Limitativă

Dispoziții

Perseverență Inteligență Curiozitate

Unicitate

Emoțională Argumentare Aservitate

Gândire Creativă

Gândire Persuasiune

Strategică

“Când renunț la ceea ce sunt, devin ceea ce aș putea fi.” – Lao Tzu

9